Poemul zilei(265)
Un câmp de lumină
Theodore Roethke
I
Am ajuns la lacuri; iată-ne la apa moartă,
Eleștaie cu mușchi și plutitoare frunze
Și scânduri scufundate-n nisip.
Un buștean se răsuci atins cu piciorul;
O lungă bălărie pluti la suprafață;
Un ochi se zbătu.
Lăstări de vânturi stârneau
O răcoroasă larmă;
Cel mai blând golfuleț
Scâncea bolborosind de pești.
M-am întins după-un bob de strugure
Și se schimbară frunzele;
Conturul unei pietre
Deveni o moluscă.
Picura o ploaie fină
Pe frunzele grase;
Erm singur acolo
Într-o apoasă toropeală.
II
Întrebat-am: Îngere din lăuntru-mi,
Blestemat-am eu vreodată soarele?
Vorbește și rămâi.
Sub pale de fân pasămite,
Sub frunze-nnegrite,
În dosul palierului vâscos
La marginea câmpului care adânc iarbă a scos,
De-a lungul pământului care doar în august se usucă,–
Oare pulbere sărutat-am?
Un suspin veni de departe.
Singur, pielea unei pietre am sărutat;
Moale ca măduva, dănțuiam pe nisip.
III
Iscoditoare să vădă, se făcu mâna mea curată.
Puteam simți botul iepei.
O cărare se duce la plimbare,
Pe-o mică bulboană sclipea soarele.
Ceva ca zorii veni din aripi bătând.
Plin de păsări, ulmul coșcogea.
Ascultă iubito,
Cântecu-ndepărtat, pe câmp, al ciocârliei;
Am atins pământul, pământul încălzit de căprioara jertfei
Râdeau sarea și pietrele;
Ferigile-și aveau felul lor de-a fi și șopârlele palpitând,
Și crudele plante, stângace încă-n țărna lor,
Drăgălașele diminutive.
Puteam privi! Puteam privi!
Lucru cu lucru, firea aparte a fiecăruia!
Mi se nalță inima cu ierbile nalte;
Ca și păsările cuib încropindu-și, buruienile-mi dădeau
crezământ,
Ce amestec de contururi, norii peste-un pâlc de cedrii
în calea vântului –
Și din caprifoii leorcă mărgele ude scutură o albină.
Ca pitulicele de-ncântați erau viermii.
Și eu mergeam, mergeam prin aerul ușor;
Mă mișcam odată cu dimineața.
(în românește de Ion Caraion)
(din Antologia poeziei americane alcătuită de Ion Caraion. Tălmăciri de Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Mihnea Gheorghiu, Petre Solomon, Irina Horea, Gabriel Gafița, Doru Mielcescu și Emil Gulian. Note biobibliografice de Petre Solomon. Editura Univers, 1979)
