Poemul zilei(278)
Sărutările de rouă
Omar Ibn Abi Rapta
Bate inima chemând
amintiri de-acel pământ
unde noaptea fără tihnă
hoinăream de-al dragei cânt.
Trei erau ca niște zâne,
muguri sânii împungând:
una jună, alta toamnă,
alta ca un soare sfânt...
O-ntrebai pe cea din urmă:
– Cine sunteți? Surâzând.
Roua gurii, semn cu ochiul
și cu mâna face blând (...)
Dărnicia ei întinse-al
buzelor suav osând
noaptea-ntreagă stropi de rouă
ne-mpărțirăm, sărutând –
gustul lor părea zăpadă
stinsă-n vinuri și cuvânt (...)
– ,,Pelerini am fost pe culmea
Arafat, uniți de-un gând!”
Spus-am: ,,Rătăcesc cu mintea!
Tu mă minți acum plecând!”
Zise: ,,Ba ești tu cel care
cauți veșnic alt frământ!
Chiar când ne vorbești doar nouă
spui un vers, nu jurământ.
Aș fi vrut mai bine-n suflet
adevărul să-l împlânt,
sau să mă iubești ca mine!”
Spus-am: ,,Ba mai dornic sunt!”
(din antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol.1. Traducere, antologie și note de Grete Tartler și Nicolae Dobrișan. Editura Minerva, 1982)
