Poemul zilei(287)
Invocație către zi
Liliana Stefanova
Mă rog de tine zi să n-asfințești!
Nu mă lăsa în umbra rece-a serii,
Nu-i timpul de odihnă încă. Nu-i
Nici ceasul încă de-a visa la perne.
Cu mâini neliniștite eu mă rog:
Nu-ți strânge alb catargul zilei încă!
De ce să ne oprim când prea puțin
Ne-am mistuit în flăcările tale!
Te roagă ochii mei fierbinți și ei:
Mai zăbovește! Nu apune-n noapte!
Nu te-afunda în bezne s-adormim,
Când n-am văzut priveliștele toate!
Și inima-mi te roagă: Nu pleca!
Vreau să trăiesc din plin. Eu vreau lumină,
Limină, pretutindeni și oricând
Să-mi fie luminată bucuria...
De ce dai pinteni calului și pleci?
E prea devreme, pentru somn, e prea devreme!
Nici pasărea nu doarme-atât de mult...
Rămâi! Mă rog de tine, zi. Nu amurgi.
Am mult de mers. Mi-e drumul lung. Te-ndură.
(traducere de Victor Tulbure)
(din antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi. Antologie de Victor Tulbure și Haralambie Grămescu. Editura Minerva, 1977)
