Poemul zilei(304)
Cuvinte pentru tatăl meu
și pentru demna sa unealtă
José B.Pedroni
Mâhnit sunt astăzi, tată,
gândindu-mă la tine,
la firea ta ciudată.
Vezi, fiindcă ți-am slujit
tăcut, fără greșeală,
așa cum ai dorit,
până-am pornit la școală,
s-ar fi căzut să-mi treci
mistria de zidar –
cea mai cinstită – dar
tu nu mi-ai dat-o-n veci.
Când ai plecat sub glie,
ți-au pus-o la picioare
cu mica-ți cruce, care
pe piept ți-a stat – mândrie.
Mâhnit sunt și mă doare.
Mistria, mărturie
și dar de cununie,
sloi rece, cum ți-era
obrazu-n vremea rea.
Îți oglindeai în ea
mustața prăfuită
de var și de ciment.
Mistria ta, talent
și slavă;
tot ea – durerea-ți gravă.
Mistria ta – un sfeșnic;
mistria ta – cuțit;
mistria – gongul veșnic
ceva dac-am greșit;
o limbă pururi vie,
ce netezea de zor;
și bici la lenevie,
când lucrul n-avea spor.
Mistria-ți: cutezanță;
dar și tăcerea mea;
ți-a fost un crez,
speranță.
Mistria – teama-mi grea;
Cântarea mea – tot ea...
Mistria mea!
(traducere de George Dumitrescu)
(din volumul Jesualdo. Antologia poeziei latino-americane. Redactor responsabil Romulus Vulpescu. Editura pentru Literatură Universală, 1961)
