Poemul zilei(187)
Acasă
Ioana Diaconescu
Nu pot să nu-mi amintesc. Aveam mâna
Prinsă în copca lacului.
Aveam obrazul prins
În lacrima iernii, la
Streașina casei. Aram
Un câmp de zăpadă,
Un câmp roșu,de foc,
Prindeam o creangă înfocată
Cu mâna goală. Jarul ningea peste noi.
Spuneam ,,acasă”. Acolo, în orașul subțire
Cât o literă ștearsă. Acolo, în oraș. Acasă.
Prindeam pești de jăratic
Pe care-i frigea zăpada.
Cruzi îi mâncam, adică
Fripți domol la flacăra zăpezii.
Cu gurile însângerate
Sorbeam văzduhul. Și era
Cald și gerul mușca din noi, pe rând,
Eram acasă-n orașul subțire
Ca o literă ștearsă,
Ca o literă arzând cu vâlvătaie,
Ca o literă crestată fierbinte
În jarul zăpezii.
(din volumul Dumnealui, destinul. Editura eminescu, 1984)
