Poemul zilei(302)
Giorgio Gazzolo
acum se stinge un țărm palid
la picioarele-mi de naufragiat:
în mâinile tăiate nu mai am nimic,
nici fir, nici glorie,
nici hartă, nici busolă.
Nici o înclinare pentru vreo strălucită ipoteză.
Încă aștept și-ncerc să vorbesc
cu puținul posibil.
Întreb ochiadele blond aprinse ale sălbaticilor
și am la îndemână nesfârșite lucruri stricate:
sunt amintirea unor pânze zadarnice,
a unor puține iubiri
a unor hărți iubite înălțate de vânt.
Nu îmi rămâne decât o tăcere în jur,
un glas al mării
și-aproape sigur
o nouă înșelăciune.
(din volumul De-a lungul infinitului restrâns)
(din volumul Poesia ligure contemporanea • Poezia ligură contemporană. Antologie de Bruno Rombi și Ștefan Damian. Traducere în limba română de Ștefan Damian. Editura Europa. 1994)
