Poemul zilei(282)
Copilărie
Edmond Dune
(1914 -1988)
Un clopoțel de aprilie se dizolvă în văzduh
Mângâierea apei se prelinge în ochii mei
Parfumul de fruct verde țiuie în mine
O figurină de lut îmi îmblânzește palma.
În liniile trecute care-mi trasează inima
Dezgolesc copacul cenușiu de timpuri pline
Și îmi înmoi degetele memoriei senine
În rădăcinile lungi care beau copilăriile.
Încrezător în speranța unei tăceri spumoase
Pe trandafirii țepoși îmi agăț cântecele
Acid, stacojiu, cu măsuri alburii, spălăcite
Iar privirile mele se coc în vinurile soarelui.
Iată-mă întors pe vremea pantalonilor scurți
Cu genunchii biciuiți de iarba umedă.
Un corb greu își ia zborul, un pădurar fluieră
Noaptea scârțâie sub stejarii acoperiți de mușchi.
Slujitoarea cu sânii grei mă cheamă în vale
Dar eu surâd mut complicilor umbrei
Și, alungit sub apăsarea întunecată a norilor
Caut cu un deget alb calea liberă a vântului.
(din volumul Relevații, 1938)
(din volumul ,,Scrie-acum, scrie”. Antologie de poezie luxemburgheză. Texte alese de Germaine Goetzinger-Daniela Lieb-Léon Rinaldetti. Traduceri din luxemburgheză și franceză: Philippe Blasen-Nora Chelaru. Traduceri din germană: Michael Astner. Traduceri din engleză și franceză (Edmond Dune și José Ensch): Monica Moroșanu. Editura Casa Cărții de Știință, 2015)
