Poemul zilei(326)
încă de pe atunci
Tudor Cicu
(1952)
părea în lună c-am trimis săgeata
și vulturii în aripi am străpuns
strigam pe sub mesteceni îndeajuns
dar foșnetul pădurii m-a dat gata
făcea inteligibil un răspuns.
sclipeau viclean și stelele prin arbori
și încă mai ningea cu fulgi prea deși
când ți-am făcut un semn din vis să ieși
coarda la arc vibra, molizii-s martori
cu cât ținteam, săgeata dădea greș.
nu mai simțeam nici frig pe sub haină
nici umezeala cruntă din bureți
nici grohăit prin râpe de mistreți
dar îmi doream să se ivească-n taină
doar șoimii fericirii sub săgeți.
atât! ce mi-a promis, chiar el, sorocul
când m-am născut și zorii s-au ivit
nimeni la așa dar n-a tresărit
să-mi spună în ce veac și unde-i locul
prin ce hotar al lumii-s de găsit.
de-atunci și eu cu umbra ta în minte
le-am fost pe urme ani întregi la rând
sperând, naiv, că-n viață când și când
oricare drum mă duce dinainte
spre zările ce taine mai ascund.
(din volumul nu ești în povestea asta, Editura Editgraph, 2025)
