Poemul zilei(254)
Umblând în bătaia lunii
R.G. Everson
(1903-1992)
În odaia mea
din fundul hanului ce-așteaptă diligența
de la North Hatley
c-un liliac, zboară domol
de la un capăt al odăii la altul
și sporovăie la căpătâiul patului meu.
Dă din aripi în bătaia lunii.
Printre umbrele lunii
Fără strălucirea ei n-aș putea
să văd umbrele-acestea.
Sunt și mai disperat în clipe de-ncântare.
Din greșeală liliacul a nimerit-o la mine-n odaie
Cum și eu am nimerit-o veacul acesta
și nici unul nu ne puteam afla ieșire.
Nu-i șarpe cu toate că șuieră
nu-i pasăre cu toate că zboară
și neputincios la mers cu paralizate picioare
liliacul atârnă acum cu capul în jos de-o draperie
e mai vai de el decât de-albatrosul lui Baudelaire
Între nașterea și moartea mea
eu care nu pot pricepe ce sunt
(muzeu de oase rămase de la omul primitiv,
muzeu de religii dospite)
mă holbez la făptura aceasta inocentă.
Iată-l din nou zboară,
zboară-ntr-o caraghioasă nădejde.
(din volumul Poeți canadieni contemporani de limbă engleză. Traducere, prefață și note de Ion Caraion, Editura Albatros, 1978)
