Poemul zilei(235)
Mâncai două banane și mă simții mulțumită
Tatjana Gromača
(1970)
Una așa, în picioare, din câteva îmbucături.
Cealaltă zdrobită în castronaș,
amestecată cu lapte
și cu o linguriță de miere.
Afară sunetul tramvaielor, mașinilor
acea crudă pistă de curse a vieții.
Nimic din toate astea nu mă atrage.
Sunt fără serviciu. Înspăimântată.
În vârstă de douăzeci și opt de ani.
Mai am doar puțini bani.
Tocmai m-am întors de la piață.
Ceea ce pot face acum este:
să pregătesc masa de prânz.
Sau și mai bine:
să nu fac nimic.
De la mine nu se așteaptă nimic.
Cât timp de pierdut!
Cât spațiu magnific să nu te gândești la nimic!
Singurul lucru pe care mi-l doresc
este să dureze cât mai mult.
Nu sun pe nimeni la telefon.
Nici de mine n-are nimeni nevoie.
Vecinei în lift îi răspunsei explicativ.
Cam atât cu discuțiile pentru astăzi.
Nu vreau pe stradă.
Nu printre oameni.
Cât de puțin îți trebuie să ieși din viață.
Cât de puțin îți trebuie să pierzi cu totul sentimentul.
(din volumul Ritualul omului fericit. 18 poeți croați tineri. Antologator: Branislav Oblučar. Traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić, Editura Tracus Arte, 2016)
