Poemul zilei(230)
Poem de dragoste
Ion Mureșan
(1955)
Lasă-mă
dezbrăcat în pielea goală
să stau în genunchi în fața ta
și lasă-mă
să mă bag sub rochia ta și acolo
să fumez un pachet de țigări!
Să fumez și să descriu cu voce tare,
ca și cum aș vorbi la radio,
cum fumul ieșit din plămânii mei
îți încolăcește pulpele și genunchii și coapasele,
și cum picioarele tale albe se fac ruginii.
Iar când rochia ta începe să vibreze
ca un mare difuzor, tu
crezând că ceea ce vorbesc eu sub rochia ta
se transmite la radio în toată țara,
să prinzi între degete un nasture de la bluză
și să-l răsucești ca un buton,
și să dai mai încet volumul vocii mele.
Oho, lasă-mă să-ți scot din piciorul drept pantoful
și, ca pe o scrumieră, să-l umplu cu scrum și chiștoace,
și să-ți descriu cu voce tare degetele înfiorate în iarbă
și fumul tot mai gros, ca negura,
cum îți acoperă tavanul roz al chiloțeilor,
cum încet, încet fumul te ridică
printre blocuri de la pământ.
O, ce minunată priveliște:
un clopot cu două limbi înălțându-se spre cer,
o parașută roșie la mijloc cu două picioare
care urcă în loc să coboare!
Eu cu fumul ultimei țigări încolăcit
ca o funie în jurul gâtului
să atârn spânzurat de piciorul tău desculț
și așa să mă înalț
și ajung tocmai când intri în nori,
să te iau glant de mână și să te ajut să cobori.
O, ce minunată priveliște:
o femeie în rochie roșie, desculță la un picior,
și un bărbat în pielea goală, ținându-se de mână, tăcuți,
pășind ezitant, pășind prudent prin aer
ca și cum ar coborî pe o cărare de munte.
(din volumul Poeme. Antologie de autor 1981-2923, Editura Școala Ardeleană, 2025)
