Poemul zilei(483)
Odă pentru pinul cu șoareci
Nikos Vlahakis
(1967)
– Lasă-mă să vin în seara asta cu tine la apus,
până dincolo de bazinul care murmură povești de apă
și de mănăstirea alăturată
care se izolează în propria evlavie.
Lasă-mă să te urmez
până acolo unde se înalță pinul
conturând promisiuni de amor
ale cuplurilor care-l asediază noapte de noapte.
Lasă-mă să vin în ajutor la rugăciunea
pe care o dă fiecare zi orizontului,
să o interpretez și să o sculptez pe o piatră.
Lasă-mă să aud șoarecii cățărându-se
seara pe crengile lui,
jucându-se și flirtând fără rușine,
speriind liliecii și întunecatele lor profeții
din adâncurile peșterilor înconjurătoare.
Lasă-mă să te sărut strângând în mâinile noastre
euforia lotusului și mirosul puternic de ierburi sălbatice,
ca o saltea care ne adoarme.
Lasă-mă să-mi amintesc în brațele tale
de vremea când lunile purtau coroane de iederă
urcându-ți-se pe corp...
Lasă-mă în seara asta să te sărut.
(din volumul Trezindu-mă în zori cu aforisme. Traducere din greacă și Prolegomene de Angela Bratsou, Editura Tracus Arte, 2024)
