Poemul zilei(460)
Păr-ud
Evelina Rudan
(1971)
Mereu ies afară cu părul ud;
îmi saltă pe spate și îmi umezește urechea,
cântă în spatele meu unele cântece
pe care nu le cunosc încă.
Se-ndoiae sau se-ndreaptă după propriul plac
sau după condițiile meteo.
Se oprește uneori așa că trebuie să-l aștept
până schimbă cu o cunoștință două vorbe despre vreme,
despre un titlu de ziar sau despre copii.
Uneori se grăbește pentru că a văzut ceva în vitrină
sau și-a adus aminte de ceva uitat de mult.
Mi se adresează rar și cu lentoare,
știe că nu sunt vorbăreață
și că-mi trebuie mult să înțeleg ce se vorbește acolo.
Zâmbește balcoanelor, antenelor,
frunzelor zbârcite sau tocmai celor căzute.
Se-nciudează de-orice, de m-aș înciuda eu așa mult
aș fi ciudată, așa că evit.
Așa cum evit să-l întreb cum se numește.
Cum te numești și cât timp o mai duci așa?
Așa aș putea să-l întreb, poate-o voi face odată,
când uit de mine și-l scot uscat afară.
(din volumul Ritualul omului fericit. 18 poeți croați tineri. Antologator: Branislav Oblučar. Traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić, Editura Tracus Arte, 2016)
