Poemul zilei(281)
Leac
Marco Lucchesi
(1963)
Nu știu nimic despre răul de care sufăr
însă totuși vă spun ce anume mă îngrijorează
Sunt dureri intense atunci când privesc albastrul
iar fumusețea mă rănește înspăimântătoare
și fascinantă iar trecerea timpului îmi dă amețeli
și mă ia pe sus în mrejele ei invizibile
păsările mă lasă spre asfințit într-o stranie neliniște
iar când zăresc chipul tău o ia la goană inima mea
Am nevoie de-un leac să mă vindec
de răul de nestare.
Un acord de pian și ușurința mâinilor tale catifelate
fel de a te așeza ca pe niște păsări migratoare
la orizontul clar-obscur al claviaturii
Melodii care mă vizitau în copilărie
și care atât de mult m-au urmărit noaptea încât
m-am întors la pian sub clarul acestei Luni
pe care o visai
Iar partitura o am acum dinaintea ochilor
însă chiar acestui pian îi lipsește
cheia tăcerilor și a trilioanelor
Nu e vorba de cheile muzicii care se află
acolo unde trebuie să se afle
ci de felul în care se poate ajunge la Debussy
cu digitația ta pe claviatura secretelor armonii:
clarele ape ale Toscanei pădurile de la Versília
și difuza ta fericire melancolia când uiți de tine
contemplând noaptea
în acea adâncime îndepărtată a privirii mele
În acea vie surpriză în care mă abandonez
eu nu văd pianul luna și chiar nici cerul
atât de timid în stele
ci doar felul în care bănuiesc eu secretul unei forme
care mă susține și răpește
dar dacă m-aș depune ca un apus de soare
dincolo de mine
(din volumul Meridian celest & alte poeme. Ediție bilingvă. Traducere din limba portugheză de Dinu Flămând, Editura Tracus Arte, 2018)
