Poemul zilei(296)
Caput mortuum
Bianka Rolando
(1979)
Ca emigrantă nu știam să citesc rana de pe propriul picior
iar ea încerca să-mi vorbească limpede,
își aranja buzele cu o răbdare infinită
Nu puteam să aud acele reproșuri
încă de la primul zâmbet
nici nu merita să știi cine-i cel ce mână
căruța pe marginea prăpastiei când stai pe spate
și tot ce vrei e să auzi un cântec vioi
în care macii trosnesc în întuneric
ca niște limbi de hârtie creponată
De la acest sunet care nu-i o broșură –
aș putea începe descriindu-l
Hrănită cu țipătul de după, mă împodobesc
cu un caleidoscop de copil
A fost suficient să scot bandajul
și deja acționează-n afară cu măruntaiele cerulului.
(din volumul amprente o antologie a poetelor poloneze. Selecție, note și prefață Mariana Ilie, traducere din limba poloneză Ioana Diaconu-Mureșan și Mariana Ilie, Editura Tracus Arte, 2025)
