Poemul zilei(263)
Bovary sunt eu
Giovani Giudici
(1924-2011)
Trebuie să fi fost fulgerătura unei clipe
un țac de magnet de la o vorbă de-a mea ori de-a ei
și eu care cad iar chiar dacă știu cum sunt
Dar te iubesc – mi-a repetat și cum fac
să nu îl iubesc cu care altceva nu cer.
Și-apoi, toți cu gura căscată că unul ca el
cu una ca mine care nici chiar cu gândul nu aș fi îndrăznit.
Continui să mă-ntreb cum este posibil să.
Cine știe ce are el în minte cine știe ce vede în mine.
Cine știe ce iubește dacă totuși iubește.
Aș putea bănui că nu știe cum sunt
și că și el se întreabă cum este posibil ca.
Dar mă tem că este și mai adevărat ceea ce știu că știu
și că el mâine dacă nu astăzi își va deschide ochii.
Poate se și gândește deja la cum să se tragă-ndărăt
mai înainte de temerile mele.
Nu trebuie să-mi fac iluziii fiindcă după ce va fi și mai rău.
Mai bine îi spun imediat că dacă are vreo bănuială
este adevărată.
Să creadă că a fost ca o greșeală la telefon.
Într-un cuvânt, nimic – și dacă vrea poate să plece.
(din voluml Poesia ligure contemporanea • Poezie ligură contemporană. Antologie de Bruno Rombi și Ștefan Damian. Traducere în limba română de Ștefan Damian, Editura Europa 1994)
