Poemul zilei(220)
Biografie
Octavio Mora
(1933)
Sunt cel pe care-l caut mereu,
știind că niciodată nu-mi voi găsi umbra.
Noaptea umblă-n spatele meu
și știu să lupt cu întunericul.
Lupt: sânge la sânge și corp la corp.
Fluvii ascunse-n pulsul meu
scapă destinului îngrozitor din somn:
adorm cu amintirea,
cu fuga mea,
cu înălțimea albastră-a munților fără de zări,
fără de zări.
Pășesc cu neliniște pregătită din timp:
clipa-ntâlnirii din urmă.
Și recunosc că obosesc.
Umblu precum un surd: aud doar vocea mea,
când cheamă cineva,
cineva care rămâne altul.
Mai recunosc pentru o clipă:
Prind grabnic rădăcini și trunchi,
Trunchi fără de speranță.
Aștept totul și nu aștept nimic
care să nu câștige un contur, astfel,
sunt cel care din humă-și hibernează talpa,
piciorul fără de sforțare,
până când știe că înaintează în nemișcarea lui.
Adânci sunt mâinile ce se afundă-n clipă.
Și umerii-mi aplec.
(din Antologia poeziei braziliene. Traducere și note biobibliografice de Darie Novăceanu, Editura Univers, 1970)
