Poemul zilei(229)
Eram în deplinătate
Gabriel Chifu
(1958)
Înflorisem în același timp
într-un ghiocel și într-o stea.
Cu ochii vegetali mă uitam la cer,
cu ochii luminânzi priveam floarea.
Ci între aceste două priviri ale mele
se întindea lumea toată, de seve îmbătătoare.
Zeii dacă existau, înăuntru meu existau
amestecați amețitor cu înserarea și furtuna.
Nimicul și golul dacă existau, în mine existau,
în mine închipuitul și neînchipuitul.
Aș fi vrut să mă cunun cu altceva –
dar nici o întâmplare în afara mea,
zorile țineau cât țineam eu,
întunecimea ținea cât țineam eu.
Mi se făcuse dor de o ninsoare,
blând să-mi stingă inima
și îndată au prins să cadă fulgi, vai, doar că
a ninge înseamnă să ning eu și eu am nins plângând,
plângând de dor, fără prihană.
Un cerc eram cu centrul pretutindeni
și circumferința nicăieri,
mă contopeau amintiri neîntâmplate,
rosteam cuvinte și ele erau mai puțin cuvinte
și mai mult tăcere de raze.
Câtă fericire, atâta tristețe: eram în deplinătate,
eram în singurătate.
(din volumul Lamura, Editura Eminescu, 1983)
