Poemul zilei(238)
Pasărea de dantelă
Atif Abd al-Aziz
(1955)
Cum ți-am scos hainele cu atâta asprime
și frigul lui decembrie?!
Cum le-am aruncat în aer,
până când una a zburat pe fereastră
și s-a strâns, firavă, pe trotuar?!
Cum de m-am purtat în seara aceea altfel,
ca un necioplit?!
Eu mârâiam ca un animal, iar tu țipai de bucurie;
te ridicam, iar tu mă mângâiai cu mâini oarbe
și unghii ce zgârie.
Deliram, iar tu amețeai
de dulceața pe care o lăsa mușcătura pe limba ta.
Îmi lăsam pleoapele în jos,
iar tu mă orbeai ca pe o felie de portocală necoaptă.
Cum de nu ne-a oprit gerul să ne continuăm seara
plimbându-ne pe străzi,
după ce lăsaserăm sutienul, bietul de el,
să tremure pe un raft, în atelierul de reparat frigidere?!
Cum am trecut prin ger
ca și cum nu aș fi fost decât un străin
care trece pe drum?
Și cum de-au rămas sânii tăi liberi
așa cum îi lăsasem în iarna îndepărtată,
când s-au născut în palmele mele?
(din Antologie de poezie egipteană modernă și contemporană. Ediție bilngvă arabă-română. Traducere și note de Eduard Bogdan Cojanu, Ovidiu Pietrăreanu, Florentina Laurențiu Pîrlog și Yousra Rouhdi, Editura Cartea Românească 2025)
