Poemul zilei(229)
Și totuși
Juan Marinello
(1898-1977)
Am renunțat la toate:
la iubirile care nu erau
decât o copie palidă a iubirii
la mirajele
care nu era decât o transcriere
fără culoare a peisajului interior.
Totul a rămas în urmă: sterilitatea,
elogiul facil (dulce vanitate),
mâinile care te ajută, cele care nu te ajută,
sărutul care incendiază
și cel care potolește dorința.
Totul se întrezărește tot mai departe.
Și totuși,
din jăratecul firav – vetre încinse cândva –
se mai ridică fumul
în care plutesc dorințe neîngropate
și fermecătoare forme de femeie.
Am renunțat la toate,
doar totul pâlpâie în mine.
(din volumul O sută de ani de poezie cubaneză. Selecție, tălmăcire și prefață de Darie Novăceanu, Editura Minerva, 1988)
