Poemul zilei(263)
Femeia
Iulian Talianu
(1954)
femeia mă ispitea / îmi făcea cu ochiul
atunci parcă un gând ciudat i se citea pe față
o clipă am crezut că e vis / îi era frig
se înghesuia în mine ca umbra într-o dimineață
ești nedormit îmi spunea ea / ai pierdut nopți
simțeam că-mi cară iarna zăpezi prin trup
azi anii se duc ca tenurile prin gări și-mi este teamă
când amintirea mă agață cu colți de lup
am sufletul împovărat mai spunea ea
mă înduioșa / iertarea și iubirea să i le las
trăiam ceva nelămurit ca un coșmar
și ea mă liniștea cu gândul / atât mi-a mai rămas
pe lacrimi mi se odihnea un vânt turbat
ca frunza în septembrie cerșeam căldură
în suflet mi se năștea ispititor un cântec
și ca într-un vis chemări îmi înfloreau pe gură
într-un târziu simțeam că-i inima neîmpăcată
femeia îmi făcea cu ochiul o dată și încă o dată
(din volumul Uimit va fi orașul, Editura ARI PRESS, 2000)
