Poemul zilei(233)
Pagini de jurnal – 1834
Dennis Scott (Jamaica)
(1939-1991)
Așadar, adio întunericului
acestor clovni negri cu salturile lor legate în cătușe
și-acestei somnolențe a colinelor.
Noi pornim în larg pe înserate
luând fluxul după orologiul lunii.
Insula plutește în urma mea târânu-se pe drumul corăbiei
printr-o funie împletită de mare.
Puntea miroase a zahăr și a mirodenii;
păianjenii hrănesc memoria lor grăbită
cu tulpini de banane verzi.
– Coboară în cală! îmi spune căpitanul;
iar eu cobor cu bucurie.
Și totuși, colinele sunt sălbatec încrustate-n abanos,
cernite în inimă neșterse în mine vor stârni
ramurile, soarele lor, dansatori negri dăltuiți.
Mi-au pecetluit în suflet priviri de abanos
orgolii de oțel mai fioroase decât sunt ale lor.
Și le-am pecetluit acolo.
Hârtia se-ntunecă în depărtare hubloul lunii
un fir de vânt ne mână spre nord – nord-est
răsucindu-ne.
Păianjeni aruncă valul peste parapet
plasa lor nu caută aur tropical.
Poate când prin zăpezile Londrei voi fi trist,
comparând suava lor splendoare,
o să-mi amintesc regatul verde.
Cătușele mării se desfac dar trecutul –
el nu îngăduie nici o descătușare.
(din volumul Alizeele neutării. Antologie de poezie caraibiană. Antologare și traducere de Gheorghe Dragoș, Editura Univers, 1980)
