Poemul zilei(281)
Lunecoasele umbre
Konstantin Balmont
(1867-1943)
Ca-ntr-un vis hăituiam lunecoase umbre
Lunecoase umbre trenând taciturn
Însoțit de vibrația treptelor sumbre
Treptelor sumbre ce suiau câtre turn.
Și cu fiece pas depărtarea gângavă
Depărtarea gângavă se-mbrăca în contur
Stranii zvonuri iscase din lut și din slavă
Din lut și din slavă creșteau împrejur.
Și cu fiece pas se-ntețea strălucirea
Strălucirea-mpăcată a marilor culmi
Sclipăt ultim, duios dezmierdându-mi privirea
Dezmierdându-mi privirea bolnavă, de fum.
Jos, la poalele scării, era ceas de-nnoptare
Era ceas de-nnoptare, târziu, pe pământ
Și doar pentru mine ardea-n depărtare
Murea-n depărtare astrul zilei preasfânt.
Învățasem să prind lunecoasele umbre
Lunecoasele umbre trecând taciturn
Însoțit de vibrația treptelor sumbre
Treptelor sumbre ce suiau câtre turn.
1894
(traducere de Ion Covaci)
(din antologie de poezie rusă, perioada clasică, vol.3. Antologie și prezentări de Tatiana Nicolescu, Editura Minerva, 1987)
