Poemul zilei(178)
Pitagora
(cca.570-495 î.Hr.)
***
Cât privește necazurile îndurate de oameni
din pricina Destinului potrivnic,
primește-le ca și când li s-ar cuveni;
îndură-le răbdător și nu te-mpotrivi.
Caută să le înlături, pe cât îți va sta în putință.
Dar cugetă temeinic la aceasta:
că, pe cei buni, Soarta îi păzește de multe
din aceste nenorociri.
*
Vei mai ști că oamenii îți atrag relele prin propria
și libera lor alegere.
Nefericiții! Ei nu știau nici să vadă, nici să audă
adevăratele bunuri ce lângă ei se află.
Puțini sunt cei ce-au învățat să scape de suferințele lor.
Asta e soarta ce tulbură mintea muritorilor.
Ca niște cilindri, ei se rostogolesc încoace și încolo,
împovărați de rele fără număr.
Căci, sădită în ei, necruțătoarea Vrajbă îi urmărește
și-n somn, fără ca ei să-și dea seama; și ei n-ar trebui
s-o stârnească, ci mai degrabă să o alunge neîntârziat.
(din Imnurile sarscre. Versurile de aur, comentariul lui Hierocles la învățăturile pitagoricienilor și Viața lui Pitagora scrisă de Porfir după cele mai vechi surse. Traducere și îngrijire ediție: Radu Duma, Editura Harald, 2021)
