Poemul zilei(242)
Vrusesesm totul să găsesc
Marcel Raymond
(1897-1981)
Vrusesem totul să găsesc
Și vântul ce lipește nădușeli
pe ceafă și-ntre umeri
Și coifurile de argint
pe câmpul de azur
unde înghețul verii
în pulbere de tunet explodează
Și ruga păsărilor nevăzute
în verdele brădet
Și negrul șuier al marmotei
zvârlit din peșterile-ntunecate
Și apele înșelătoare
care cuprind pășunea
cu suta lor de gheare la o mână
Și umbra norului care plutește
șoim cenușiu peste omăt
Albastră galbenă și albă
sub acul de albină
o mare de corole unduind
sub viul soare împotriva morții
A trebuit să fug
până-ntr-atât mi s-au părut de aspre
toate acele lucruri ah! pe care
de dimineață le iubisem împreună
și seara-am salutat
cerneala cerului și trăsnetul
(din volumul lirică elvețiană de limbă franceză. Tălmăcire, antologie și prezentări de Jeam Grosu. Prefață de Odette Renaud-Vernet, Editura Minerva, 1985)
