Poemul zilei(265)
Miere este numele meu*
Salwa Na'imi
(Siria) (1962)
Sunt femeia care trece fără să fie luată în seamă
(De ce oare, mă cheamă Miere?)
Părul meu n-are nimic din sălbăticia țigăncii, ochii
Au culori stinse, cum stinse îmi sunt
și curbele chipului
(Ce să fac cu degetele atunci când el mă atinge?)
Parfum de culoare albă, miros de sterilizante,
miros incolor – frică
Capul – o imensă gaură neagră, corpul –
o bucată de pânză
Rostogolită de vânt,
Picioarele abia pâlpâind pământul rece ca neființa.
De ce mi-au pus numele acesta, Miere
Dacă eu însumi sunt incoloră,
Moartă de bună voie?
* În limba arabă 'Asal, onomastic feminin. Ca și ,,Stafida” (Zabiba), mierea era considerată în vechime, un deliciu al prinților și sultanilor. Prin extensie: lucru rar, de neprețuit.
(din volumul Nebun din dor de Layla. Din lirica arabă de dragoste. Antologare, traducere din limba arabă, studiu introductiv și note de Dumitru Chican, ediția a 2-a revizuită, Editura PROEMA, 2024).
