Poemul zilei(273)
Greierii
George Călinescu
(1899-1965)
Aseară-n biblioteca mea
Din sobă, ușă, dușumea,
Din rafturile de stejar
Am ascultat un cântec rar.
Veneau de pretutindeni scârțâiri
În râuri limpezi și subțiri,
În mărunțele ferăstraie,
Părea că în odaie
Crescuse deodată o livadă
Și buruieni în ladă
Și printre tomuri cu cotoare roșii
Foșnesc lin chiparoșii,
Că în Machiavel și Giucciardini
Se zbat în vânt măslinii.
Trecutul mi-l pileau cu gura
Scoțând afară rozătura,
Stârnindu-mi jalea și iubirea,
Răscolindu-mi amintirea.
Sunau strident și tare
Scrisorile de prin saltare,
Se auzea un gri-gri scurt pe masă
De la vreo strofă printre cărți rămasă.
În ceasul încrustat cu fildeș și bagà
Un greier ronțăia și rumega.
Un scrin arhaic de mahon
Se prefăcuse într-un ariston,
Dulapul negru Bledermeyer
În orgă grea cu țevi de aer,
Și soba cea plină de fum
În sonor harmonium.
În paturi și canapele
Găsiseră greierii ospele,
Garderobul cu vetuste fuste
Se umpluse de lăcuste,
Molozul dintre cărămizile de lut
Cânta ca și de flaute umplut,
Ale tavanului vechi șipci
Erau țitere și scripci.
Credeam că dorm pe culmi la oi
Și-un Tityr zice-mi din cimpoi.
Apoi urcară înspre zona siderală
Alcătuind o iscusită țârâială
Pân' ce lumina dândând în cercevele
Se mistuiseră în pulberea de stele.
Însă un greier mic
Lui Seneca* amic
Ascuns în tocul auriu
Chiar ziua scârțâie când scriu.
(1963)
*Seneca – era broasca țestoasă viețuind în grădina casei autorului din str. Vlădescu nr.53 [azi str. George Călinescu].
(din volumul Laudă lucrurilor. Poezii 1927-1965. Ediție integrală după manuscrise. Text stabilit și Argument de Marcel Duță, Editura ,,Grai și suflet – Cultura Națională”, 1992).
