Poemul zilei(234)
Cireșe roșii pe caldarâmul alb
Mariam Al-Massri
(Siria, 1962)
1
Mă învăluie, mă năpădește dorința,
Pupilele mi s-au prefăcut în scântei,
Arunc morala în primul sertar
care-mi iese în cale,
Iau chipul demonului,
Îmi acopăr pleoapele cu aripi de îngeri
Pentru
A-ți dărui sărutarea.
2
Dăruiește-mi
Iubirea,
Pâinea mea cea de toate zilele.
Nu mai pune în inimă nici
Povara unui singur atom,
Nu mă flagela
nici cu o singură petală de trandafir,
Ci primește-mă.
Nu mă privi,
Nu-mi prețui arătarea,
Trimite-mi soliile tale
Mai înainte de a face să dea în floare
Trupul acesta al meu
3
Pe albul așternutului
O pată de roșu aprins
Stropită cu lacrimile virginității
Prima iubire
Spălată în sudoarea aceea roșie
A viețuirii eterne.
4
Îl doresc
Cald,
Iscoditor,
Degetul acesta care mă cercetează
Din căușul buzelor
până la hotarele universului meu
Ale munților, văilor,
Ale prăpastiilor în care
Mi se zvârcolește, captiv
Sufletul.
5
Șarpele va muri
După clipa în care
Mușcându-mă
Se va otrăvi cu licoarea
Durerii celei dintâi.
(din volumul Nebun din dor de Layla. Din lirica arabă de dragoste. Antologare, traducere din limba arabă, studiu introductiv și note de Dumitru Chican, Ediția a II-a revizuită, Editura PROEMA, 2024).
