SONETUL zilei(295)
Pe-o priincioasă vreme, o, sirene...
Íñigo de Mendoza, marchiz de Santillana
(1398-1558)
Pe-o priincioasă vreme, o, sirene
de teama celei rele plâng, jelesc.
Și cântă cantilene ca să cheme,
de-i vreme rea, un timp mai bun, firesc.
Când o ajunge ființa-mi să se-ntreme
de-atâtea griji, necazuri ce-o căznesc?
Căci trec și vin, am oare a mă teme
c-aș fi sortit să-mi trec pân' m-ofilesc?
Dar sufletu-mi lipite strâns le ține
ca-un chip cioplit ce piatra nu-și mai lasă.
Stau nemișcate, dar nu au tihnire.
Pricepe-un înțelept, doar, nu oricine,
că-mi tot văd moartea și de ea nu-mi pasă:
așa-i rana săgeții de iubire.
(din volumul El soneto español en el Siglo de Oro / Sonetul spaniol în Secolul de Aur. Antologie, traduceri, note și cuvânt înainte de Dumitru Radulian, Editura Dacia, 1982).
