SONETUL zilei(278)
Revenire
Frank Jaeger
(1926-1977)
Eram sortit să am la tâmplă-o stea
și să plutesc pe cele patru vânturi,
ca unii prooroci slăviți în cânturi
dar m-azvârli trădarea-n bezna grea.
Atunci strigai: cuvântu-mi se zbătea,
țâșnind asemeni flăcării ce-o vânturi;
fugea de mine timpul în adâncuri.
Doar stelele-au văzut căderea mea.
Dar din abisul negru-al disperării
s-a ridicat un om ce-aprinse focul,
și-au prins să râdă valurile mării
și codrii, ca-nainte. În tot locul
simțeam mireasma ta, pământ iubit:
eu, cel trădat, acasă-am revenit.
(traducere de Tașcu Gheorghiu)
(din Poezia nordică modernă, vol.1. Culegere de Veronica Porumbacu și Tașcu Gheorghiu. Traduceri de Veronica Porumbacu, Tașcu Gheorghiu și Petre Stoica, Editura Pentru Literatură, 1968).
Simboluri
August Wilhelm Schlegel
(1767-1845)
O timpurie viorea-ntre roze
Zărit-am; dar vântul cald de vară
Boschete mari cu spini ursuzi săltară;
Apoi toți spinii deveniră roze.
Din ele izbucneau sonore-osmoze,
Și am văzut privighetori cum zboară,
Și-n magice-ntâmplări citit-am iară
Ale iubirii dulci metamorfoze.
De-am adorat, sfios și mut, vreodată,
De-am plâns de îndoială,înainte
Ca dragostea s-o știu împărtășită:
Nicicând nu-mi fie roza scuturată,
Ci-n cupa să crească simțăminte
Ce-ntre pământ și cer, cântând, palpită.
(traducere de Ștefan Augustin Doinaș)
(din Antologia poeziei romantice germane. Antologie și prefață de Hertha Perez, Editura Pentru Literatură Universală, 1969).
