SONETUL zilei(306)
IV
Antonio Machado
(1875-1939)
Cer al Seviliei!... E palatul, iată,
unde-am crescut, fântâna cu voci multe.
În cabinetu-i tata – naltă frunte,
mustață linsă, barbă retezată.
E încă tânăr. Scrie, răsfoiește
prin cărți, și meditează. Se îndreaptă
spre-un geam ce dă în grădină. Rar pășește.
Vorbește unui gând, ori cântă-n șoaptă.
Ochii lui mari, neliniștiți, ce-alintă
să rătăcească par fără de țintă,
trecând din loc în loc arâzând mereu.
Când din trecut în viitor se mută;
când prin adâncul timp – o, tatăl meu! –
Pios privesc la tâmpla mea căruntă.
(din volumul Poezii și poeme, alese și traduse de Aurel Rău, Editura Pentru Literatură Universală, 1964).
