SONETUL zilei(278)
Emile Verhaeren
(1855-1916)
Laptele
În pivnița prelungă și cu tavan căzut,
Lângă răsuflătoarea ce dă spre nord, sunt oale
Lăsând să se răcească, alb, laptele, agale,
În roșul și rotundul lor pântece de lut.
Le vezi dormind în colțuri de umbră și ai spune
Că se deschid pe ape stătute, nenufari,
Sau că bucatele stau sub capace albe, mari
Păstrate-n umbră, îngeri la cină să adune.
Butoaie pântecoase pe dublu șir dormind,
Tăvi mari cu șunculițe și șuncile-aromind,
Sau caltaboșii, grași, cu tenul alb, sfielnic,
Și ninse gros cu zahăr stau tarte negre-n grup
Stârnind turbate pofte în pântece, în trup...
Doar laptele, în față, stă rece, feciorelnic.
(din Antologie de poezie belgiană de limbă franceză. Antologie îngrijită, tradusă și comentată de Radu Boureanu, Editura Pentru Literatură, 1968).
