Arhiva Timpul · vizualizezi versiunea clasică a publicației.Mergi la site-ul actual →
Literatura
SONETUL zilei

SONETUL zilei(273)

William Shakespeare
(1564-1616)

Sonetul 132


Iubindu-ți ochii-n care se răsfrânge
privirea mea, de ei compătimită
îi văd, în negru, cum înceară-a plânge
cu milă tandră, inima-mi rănită.
Și-ntr-adevăr, nici soarele nu suie
spre cer, în zori, nu pâlpâie mai blând,
nici steaua dintr-a serii cetățuie
nu aurește-amurguri și pământ.
Cum ochii tăi răsar, îndoliații,
plângându-mă, învăluit ca-n fum
cuprins de faldul tristei tale grații
cu mila ta mă însoțesc de-acum.
E frumusețea neagră, pot s-o jur
și-i hâd tot ce nu are-al tău contur...


(din volumul bilingv, Sonnets • Sonete. Versiunea românească de Gheorghe Tomozei, Editura PANDORA, 2020).

 

 

Articole similare

Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.

Editorial

Cei patruzeci și cinci!
scris de Florin Dinu
Dacă articolul din 24 iunie l-am intitulat “După douăzeci de ani”, m-am gândit să păstrez linia lui Alexandre Dumas și să con(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii

  • Dobrogea a ajuns într-un castel din Belgia
  • Se oprește apa în localitățile Murfatlar, Poarta Albă și Galeșu!
  • Erwin Șimșensohn: „Accesibilitatea în artele spectacolului înseamnă asumarea unui teatru deschis!”
  • RAJA anunță lucrări la Stația de Tratare și Pompare Palas, miercuri – 26 august 2026!
  • Trofeele Mamaia Nostalgia, „mai mult” decât muzică la Festivalul Mamaia 2026 Un regal muzical, între Italia și România
Versiunea clasică este disponibilă în mod de lectură; votarea și formularele interactive sunt dezactivate.