SONETUL zilei(203)
Szabó Lörinc
(1900-1957)
Ca o adiere
Ca o adiere te strecori în gândurile mele,
ca o boare sau ca zâmbetul neașteptat,
lumină fulgerătoare a cerului de viorea,
și câteodată, ca la atingerea unei
dulci puteri, inima și fruntea mea
se netezesc pentru odihnă: deși mă arde
rana de a ,,nu fi”, e-o alinare harul ,,ai fost”,
și-aș vrea să trăiesc. De ce? Voi afla.
Trebuie să cunosc tot ce e omenesc
fie că-n cer sau iad voi căuta;
și gândul la tine e-o stranie bucurie!
Și-astfel suntem tot împreună, draga mea.
Atât cât trăiesc, vei trăi și tu: te țin vie.
Cu lumina pe inima mea, tu ajuți, tu provoci această magie?!
(din volumul Anul 26•Recviem liric•O sută douăzeci de sonete. În românește de Elena Dobrițoiu, Editura Univers, 1981).
