Literatura
SONETUL zilei(256)
Petrarca
(1304-1374)
Sonetul 362
Îmi prinde gândul aripi și îmi pare
Că mă înalț atunci în zbor ceresc,
Și-acolo colț de rai că stăpânesc,
Că jos Pământul paradis nu are.
Când vocea ei aud încântătoare,
Și inima din batere-o opresc,
Atât de dulce-mi sună: Te iubesc,
Căci altu-mi ești din cap până-n picioare.
Și ea mă duce la stăpânul său,
Și eu o rog îngăduit să-mi fie
Să-i tot privesc: pe ea și Domnul sfânt.
Și-aud răspuns: E clar destinul tău,
Vor trece anii fără să-ntârzie,
Chiar douăzeci, treizeci... ca alergând.
(din volumul Sonete. Traducere de Nicanor Rusu, Editura Litera Internațional, 2003).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.