Un turnir de poezie(306)
În luna iunie, între 5-12, poetul Mircea Lungu, a fost prezent la ediția a 15-a Turnirului de poezie de la Heraklion – Platamonas – din partea Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. Tableta de față ne reamintește faptul că în scrisul său simbolurile nu sunt arbitrare: ele fac parte dintr-o anume gândire magică.
,,...dar eu mă voi supune sorții”
Mircea Lungu
Pe culmea muntelui din Purgatoriu, Dante l-ar fi pierdut pe Vergiliu; i-am citit în acest sens scrisorile grele de pecețile concentrice, marcate de cuvintele: Prin noi poți trece spre locul de durere... Ca drumeț falnic al zorilor fără ancore de piatră ce-i aduseseră Troiei deochiul, într-o încuviințare a miturilor am urcat, inspirat, asemenea uimitului cititor, de discursul iscusitei Pythia, la Delphi, din el reținusem că trebuie să-nvăț de la alții să fiu norocos, am urcat zic, pe sărata, trirema Homerului meu, salvată de pădurea Olimpului. Nu știam dacă el ar fi încuviințat, intuind primejdia și împăcarea, aflate și de Enea în versul de pe zidul unui templu cartaginez printre picturile căruia se regăsise, în scene ținându-se de degetul mare al războiului, alături de Priam, Hector, Ahile, apropo, pe insula Leuké de la Marea Neagră ar fi existat un templul ridicat din calcar alb în cinstea acestuia din urmă, și care se vedea de la mare depărtare, dar să revin, versul găsit de Enea suna astfel: ,,Mori, dar eu mă voi supune sorții unde va fi voia lui Zeus și a celorlalți zei nemuritori”, de aceea am ascuns dintru început acest fapt: pe una dintre vâslele înflorite mi-am regăsit numele.
