Literatura
SONETUL zilei(692)
Manuel José Othon
(1858-1906)
Sonet
Plecarea mea... Pornești spre zare, brună,
sub zăpușeli prin câmpurile-ntinse;
în fluturare părul tău aprins e:
ca un blestém pe spate se adună.
Ce-aștept – când ruptă-i cea din urmă strună?
Nălucă, fusta-ți lungă, verde stins e,
frunziș de primăvară, se prelinse
smaragd nostalgic sub magii de lună.
Crunt e distrus cutremurul uman
inima mea în care totul moare!
Mult rău e-n amintire și-n uitare.
Te mai zăresc cu greu... chipu-ți pălește;
vai, singur cat în urmă, cum privește
cel care fuge spre nici un liman.
(traducere de Radu Boureanu)
(din volumul Jesualdo. Antologia poeziei latino-americane. Editura Pentru Literatură Universală, 1961).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.