Literatura
SONETUL zilei(676)
Don Francisco de Quevedo y Villegas
(1580-1645)
Lísidei, rugând-o să-mi dăruiască florile
pe care le avea în mână și îndemnând-o
să fie asemenea izvor
Frumoasă Lísida, fugind de mine,
asemeni fii acestui mic izvor
care zglobiu, țâșnește din pripor
rodindu-i alte unde cristaline.
Te vei ascunde în meandre line,
dar ochii mei tu i-ai cu tine-n zbor
și-n treacăt focul pururi arzător
ți-l merite o floare în stamine.
Și pentru că tu râzi de-atâta chin
cum și de plânsetul ce mă destramă
jerfit în roșii schituri de rubin,
pe om tu iartă-l, i-ai iubirea-n seamă;
iar când, disprețuind, te-ntorci puțin,
tu ia cu tine glasul ce te cheamă.
(din volumul Versuri. În românește de Aurel Covaci, Editura Univers, 1970).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.