Literatura
SONETUL zilei(344)
Jan Van Nijlen
(1884-1965)
Dor
Eu nu-s așa ingrat ca să-mi doresc
O zare luminoasă, dar străină,
Menită să-mi umbrească nefiresc,
A patriei văratică lumină.
Când, însă, viscolele iernii bat,
Iar gerul și ninsoarea-nchid în turle
De alabastru lumea, simt deodat'
Că-n piept începe-un dor străin să-mi urle.
Mi-e iarăși dor de verzile coline,
De-orașe ca marmura de albe,
De soarele ce toarnă-n vin iubire,
De-umbrosul parc Borghese, cu terase
Pe care se aștern sonore salbe
De sudice cântări melodioase...
(traducere de Petre Solomon)
(din Antologie de poezie neerlandeză, olandeză și flamandă. În românește de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci, Petre Solomon, Editura Minerva, 1973).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.