BALADA zilei(689)
Charles d'Orleans
(1494-1465)
În mâinile Pericolului
Am fost demult – copil fiind – în floare,
Dar, fruct ajuns, mi-a fost dat în junie,
Dintr-al Plăcerii pom să mă doboare,
Crud și nu copt, stăpâna-mi Nebunie.
De-aceea, Judecata – care știe
Să-ndrepte toate, negreșind deloc –
Pe drept m-a pus, cu multă-nțelepție,
Pe paie,-n închisoare, să mă coc.
Așa-s demult, și liber nu-s atare,
Căci n-am aflat – spre-a fi – Mărinimie;
Dar, mulțumit, cred bună-această stare,
Deși mă ofilesc din lenevie
Și simt că bătrânețea nu-ntârzie.
Al dulcilor prostești dorințe foc
E-aproape stins: dar iute mi-a fost mie,
Pe paie,-n închisoare, să mă coc.
Dă pacea, Doamne: e-o dorință mare!
Ca, răcorit de-un val de Bucurie,
Curat iar trupul, sub al Franței soare,
De-al Întristării mucegai să-mi fie!
Rabd și-aștept Vremuri Bune iar să vie.
Pe Domunul, spre scăparea-mi, Îl invoc:
M-a pus, cu-a lui Atotputernicie,
Pe paie,-n închisoare, să mă coc.
Sunt fruct de iarnă – fără gingășie
De fruct de vară – pus în acest loc,
Spre-a-mi înmuia tăria timpurie,
Pe paie,-n închisoare, să mă coc.
(din volumul Balade, Cântece, Carole, Lamente, Rondeluri. Selecție, echivalențe românești, prefață, bibliografie, note, indici, machetă artistică, titluri și prezentare grafică de Romulus Vulpescu, Editura Univers, !975).
