Stele și constelații la malul mării(954)
Reporter: Suntem alături de doamna Raluca Chetman, muzeograf în cadrul Planetariului din Constanța.
Doamna Chetman, cerul este infinit și spectaculos, omul a învățat să-l cunoască în timp; până unde a ajuns omul să-l cunoască? Cât din Univers a descoperit omul?
Muzeograf: În primul rând bine ați venit alături de noi! Deschiderea a fost realizată cu întrebare grea(râde).
Reporter: E prima care-ți vine în cap când te apropii de intrarea în Planetariu.
Muzeograf: Așa este. Sistemul solar este relativ cunoscut. Ținând cont de faptul că se anulează unitățile clasice de măsură dincolo de limitele sistemului nostru solar, cu siguranță că Universul a reprezentat, reprezintă și va reprezenta încă o provocare infinită pentru cunoaștere, pentru oamenii de știință care în continuare derulează proiecte de cercetare în întreaga lume, cu subiecte diverse.
Reporter: Noi vedem stelele. Sunt frumoase, luminează, vara cerul nopții este superb împodobit cu ele. Ce sunt stelele? Ce e în spatele lor? E un alt Univers? Altă lume?
Muzeograf: Dacă ar fi să facem un pic de filosofie, este un Univers în alt Univers, în alt Univers. Literar, răspunsul este că stelele reprezintă speranță în primul rând. Ori de câte ori vedem o stea care clipește știm aproape sigur că este o stea și nu o planetă. Fenomenul se numește scintilație, adică sclipire. Excepție face poziția numită zenit, deasupra creștetului nostru. Atunci fenomenul acesta se anulează.
Stelele reprezintă componente ale constelațiilor, reprezintă părți ale concretului. De fapt aceste constelații reprezintă doar imaginația noastră, noi fiind tributari ai acelei prime variante de imaginație ale descoperitorilor. Stelele reprezintă concretul, singura realitate obiectivă de pe cer. Au fost denumite, au fost studiate, li s-a stabilit magnitudinea, adică strălucirea.
Reporter: Adică unele strălucesc mai tare și altele...
Muzeograf: Da, exact așa este. Pe noi ne interesează magnitudinea relativă, cât de tare strălucesc stelele față de cele din apropierea noastră. Metaforic vorbind, apropiere, pentru că distanțele sunt uriașe. Informațiile sunt cuprinse în cataloagele de specialitate. Distanțele dintre ele au fost riguros calculate, însă ce s-a cartografiat acum, peste mult timp nu va mai fi valabil, pentru că totul este dinamic.
Reporter: Se mișcă stelele?
Muzeograf: Există stele care fac parte din constelații circumpolare, constelații care nu apun niciodată, pe care le vedem tot timpul anului de aici din emisfera nordică. Sunt stele campioane la alergarea pe cer. Și vă dau exemplu pe Arcturus din constelația Bootes adică Boarul. Aceasta se deplasează cu lățimea unui bob de mazăre ținut în palmă. Este campioană la alergarea pe cer(râde).
Reporter: Omul a ajuns pe Lună, iar acum se pregătește de Marte. Oare mai urmează ceva?
Muzeograf: (Râde) Propun se nu ne entuziasmăm. Omul are în plan să ajungă pe Marte. În realitate dificultățile pe care le are de întâmpinat la mersul, dar mai ales la întoarcerea de pe Marte, se pare că ar fi insurmontabile. Opiniile unor oameni de știință care au studiat acest aspect, sunt în favoarea colonizării planetei Marte. În conformitate cu aceste opinii, deja americanii și chinezii și-au format echipaje pe care le antrenează în acest sens. Rămâne de văzut ce se va întâmpla până la urmă. Cu siguranță vom afla detalii.
Reporter: Steaua Nordului, ce ne puteți spune despre ea?
Muzeograf: Da, Polaris, interesant subiect. Este o stea din constelația Carului Mic. O stea la care ajungem prin multiplicarea distanței de 5 ori din partea superioară a Carului Mare. O stea fixă care nu impresionează prin strălucire, dar care ne vorbește prin coordonatele sale despre latitudinea României, despre Nord și despre Ursa Mică.
Reporter: Este adevărat că fiecare om are steaua lui? Lăsând la o parte „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian, firește. Fiecare om este atras de o anumită stea? Are o afinitate față de o stea anume?
Muzeograf: Astronomia reprezintă o disciplină rece, rigidă, care se exprimă într-un limbaj concret, care abundă în rezultatele unor ecuații matematice de rang superior, în foarte multă fizică, în foarte multă chimie și nu în ultimul rând în ceea ce se cheamă biologie. Prin urmare aceste caracteristici sunt specifice scriitorilor, literaturii, astrologiei, dar pe lângă poveștile la care facem apel câteodată atunci când definim constelațiile, cu siguranță că noi, cei care povestim aici astronomie și nu astrologie sau literatură, ne ferim de asemenea afirmații pur literare.
Reporter: O ultimă întrebare. Sunteți ca un profesor la catedră în fața elevilor. Cum vă simțiți?
Muzeograf: Sincer, mă simt ca un student la un examen, unde juriul este format din cei care vin la Planetariu. Un student care trebuie să se pregătească mereu, să fie la curent cu noile descoperiri, un pic speriat de avalanșa acestor descoperiri. Sunt un student care trebuie să se ridice la așteptările pe care le au profesorii lui. Noi cei de aici învățăm mereu și împărtășim într-o variantă soft această disciplină numită astronomie. La sfârșitul zilei, când închidem ușa și pe această cupolă se face întuneric, un întuneric fără stele, începe practic o altă etapă de pregătire.
Reporter: Vă mulțumim pentru cele împărtășite și vă urăm succes în continuare!
Muzeograf: Asemenea și dumneavoastră!
Credit foto: www.ziarulamprenta.ro
