Literatura
SONETUL zilei(651)
Eduard Hoornik
(1910-1970)
Eu și fiica mea
Citesc – și simt privirea fiicei mele;
Citesc – parcă nici n-aș simți-o, dar
în față viața ei mi-apare clar,
asemeni cu a mea în toate cele.
Nimic nu pot să fac să aibă-n dar
din împliniri pierdute-apoi sub stele.
Rămân mereu doar urmele din ele,
și ea pierind va să le vadă iar.
Și cartea o închid... Alături stând,
Nu-s între noi cuvinte... Scurt răstimp
doar ni se-ngână zâmbetele, blând.
Și parcă mă privesc în ochi un timp,
ca-n apă viitorul ei văzând,
când, iar, încet, în mine mă preschimb.
(traducere de Aurel Covaci)
(din Antologie de poezie neerlandeză, olandeză și flamandă. În românește de Mihai Beniuc, Ion Caraion, Aurel Covaci și Petre Solomon, Editura Minerva 1973).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.