SONETUL zilei(653)
Dmitri Venevitinov
(1805-1827)
Sonet
O, spirit pur, spre tine, izvor de poezie,
Îmi zboară pururi gândul pe-aripile iubirii;
El s-a pierdut de-acuma în temnița din glie,
Dar totu-n cer îl cheamă, spre țărmul nesfârșirii.
Înfășurat în vălul misterelor eterne,
În van trudește duhu-mi să urce pân' la tine.
Citirea în adâncuri de inimi te discerne –
Iubirea-mi mai rămâne, nădejdea mă mai ține...
O, liră, și speranța și dragostea o cântă!
În pragul veșniciei slăvește-acel izvor!
Chiar lumea de se surpă și bezna-n cer se-mplântă,
Iar hăul schimbă firea-n pustiu sugrumător –
Tu cântă! Pe ruine să plângă neînfrântă
Iubirea care speră și crede-n viitor.
(traducere de Ion Acsan și Nicolae Iliescu)
(din Antologie de poezie rusă, perioada clasică, vol. 1. Prefață, antologie și prezentări, Tatiana Nicolescu, Editura, Minerva, 1987).
