SONETUL zilei(563)
Alfred de Musset
(1810-1857)
Sonet
Ce mult îmi place-ntâiul fior al iernii! Pasul,
Când calcă, nu îndoaie păișul din câmpie.
Când vine coțofana pe câmp, și fin adie,
Castelul vechi și-ncepe, la focu-aprins, taifasul.
Oh, când de-napoiere, mai an, venise ceasul,
Văzui iar bunul Luvru cu-a bolții măreție,
Parisu-n fum și-ntreaga-i frumoasă-mpărăție...
(Și-acuma surugii i-aud cum nalță glasul);
Mi-e dragă vremea sură, și trecătorii, Sena
Sub mii de felinare târându-și mândră, trena;
Aveam să văd iar iarna... și, draga mea, pe tine!
Oh! gata stam s-alunec în ochii-ți de genune!
Salut dam casei tale, căci, doamnă, cine-ar spune
Că inima-ți prea grabnic plecase de la mine?
August 1829
(traducere de George Dumitrescu)
(din volumul Opere alese. Studiu introductiv de Val. Panaitescu, Editura de Stat pentru Literatură, 1959).
