IDILA zilei(610)
Mihai Eminescu
(1850-1889)
Ea-și urma cărarea-n codru
Ea-și urma cărarea-n codru.
Eu mă iau pe a ei urmă,
Când ajung cu ea alături
Răsuflarea mi se curmă.
Mai răsuflu înc-o dată,
Zic o vorbă, ea tresare
Și se uită-n altă parte
Și răspuns de loc nu are.
Dar mereu de ea m-apropiu
Și vorbesc, și îi dau sfaturi;
Ea se apără c-o mână
Și se uită tot în laturi.
Când pe talie-i pun brațul,
Ea se frânge, va să scape,
Dar o trag mereu spre mine,
Mai aproape, mai aproape.
Mai nu vrea, și mai se lasă.
Capul ei mi-l pun pe umăr,
Pun pe ochii-nchiși, pe gură,
Sărutări fără de număr.
Și la piept o strâng mai tare.
Răsuflarea-mi se sfârșește;
O întreb de ce-i mâhniă,
O întreb de mă iubește.
Iar ea ochii și-i deschide
Mari, puternici, plutitori:
– ,,Îmi ești drag din calea-afară,
Dar obraznic uneori”.
(1876)
(din volumul Ceres și Pan. Antologie de poezie bucolică românească. Ediție și studiu introductiv de Gabriela Danțiș, Editura Minerva, 1984).
