Literatura
SONETUL zilei(574)
Franz Werfel
(1890-1945)
Când în extaz pieream de-un mers ușure
Când ființa ta mă lua spre lacrimi pure
și mă purta pe visele noiane,
aceeași zi nu o trăiau milioane
de oameni sortiți numai să-ndure?
Când în extaz pieream de-un mers ușure,
vuia pământu-n larmă de ciocane.
Și-un gol era și-nfrigurate stane
trăiau, mureau nefericiții-n șure.
Când plin de tine, mă-nălțam ca-n ceață,
erau atâți ce tropăiau în tină
și fumegau la banc și la mașină.
Voi, gâfâind pe râu, pe străzi, în piață!
De e vreo cumpănă aici în viață,
cum voi putea plăti această vină?
(în românește de Maria Banuș)
(din volumul Poezie austriacă modernă, de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre. Antologie și traduceri de Maria Banuș și Petre Stoica, Editura Minerva, 1970).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.