LEGENDA SALCIEI DE FLORII(490)
Se spune că în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri crucea grea, Iisus s-a prăbușit la pământ lângă trunchiul unei sălcii. Plin de sânge și fără putere a încercat în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul. Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei. Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ ajutându-l să se ridice.
Salcia este dusă la biserica, este sfinţită, apoi este adusă acasă. Se pune la ferestre şi la icoane. Ea este mărturia vie a legăturii dintre oameni şi divinitate.
Una dintre legende spune că, atunci când Maica Domnului a pornit la drum să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă curgătoare. Acolo, ea s-a rugat de plantele din jur să o ajute să treacă apa.
Salcia a fost singura care s-a îndurat de lacrimile Maicii Domnului. O salcie bătrână şi-a aplecat crengile deasupra apei şi a ajutat-o pe Maica Domnului să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, aceasta a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii, an de an. De atunci, crengile de salcie nu lipsesc de la sărbătoarea de Florii.
O altă legendă spune că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer. În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie din care au început să taie nuiele.
Romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-l lovească cu nuielele, până a început să-i dea sângele din răni.
Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat că îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.
Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare.
De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din cimitire.
Sfinții Părinți spun că ”Cel mai potrivit ar fi ca rămurelele binecuvântate în Duminica Floriilor să fie arse, atunci când se usucă sau, dacă prima variantă este mai greu de pus în practică (mai ales la oraş) cred că ar putea fi îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Oricum, ar trebui păstrate cât mai mult timp.
Salcia este utilizată de apicultorii care înconjură cu ele stupii, iar ţăranii îngropă mâţişorii în brazdă, pentru a asigura o recoltă bogată. Mâţişorii se pun şi la fântâni, pentru a asigura prospeţimea apei.
Tradiția populară românească atribuie salciei gestul de smerită aplecare în fața Domnului Iisus Hristos, semnifică reînvierea naturii prin înflorirea salciei, a pomilor fructiferi și a florilor, în general. Ramurile de salcie sunt un simbol al fertilității și vegetației de primăvara amintind de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim.
Sfânta Sărbătoare a Floriilor să ne aducă tuturor pace și multă bucurie în suflet! 🙏
La mulți și fericiți ani celor care poartă nume de flori !
Stirile TVR
Articole similare
- La a 70-a aniversare a poetului Mircea Lungu
- „Roadele Toamnei” au transformat comuna Lumina într-o sărbătoare a belșugului, bucuriei și a tradițiilor dobrogene!
- Gusturi autentice și tradiții multiculturale, în cea de-a doua zi a „Festivalului Sarmăluțelor” de la Cumpăna
- Cinci cabinete medicale moderne, inaugurate în comuna Cumpăna în urma unei investiții realizate în numele Republicii Turcia, prin TIKA
- Delicii culinare, tradiții, muzică, dans și bucuria de a fi împreună! Cumpăna, 9-11 octombrie 2026
