CUM VORBIM, CUM SCRIEM! O plimbare la mall pe care nu am cum să o uit prea curând(339)
O zi de duminică, frumoasă, cu mult soare! Una în care să te plimbi și să te bucuri de faptul că toamna este blândă, trimitând raze călduroase spre noi ... Așa că, aidoma oricărui om ce vrea să iasă, am ales să mergem acolo unde nu am mai fost de aproximativ două luni, în mall. Nu dăm nume, doar prezentăm niște experiențe inedite ale limbii române.
Pentru început, după ce am ales să folosesc noua spălătorie care este minunată, m-am minunat de bagajul lingvistic al unui posesor de multe cerculețe la mașină: fii-ta are nevoie de pixeli, ia-i vreo 6 roși și 5 albaștre. Pare greșit?! În niciun caz ....e abia începutul zilei!
După ce am intrat în mall, undeva pe la mijloc, acolo unde pare că lumea civilizată se intersectează cu dictatura unor ,,Azi, doar azi reduceri de 70%” erau vreo 4/5 puști jucători de sport cu tricouri alb-albastre care din ,,îmi bag .... în tufa aia de chimie că ne ascultă” și ,,mă piș pe școală” am auzit și un ,,taci, bă, că e oameni pe aici”. Nu știam dacă să mă bucur că avem sportivi iubitori de carte, dar certați cu limba sau că avem astfel de modele?!? Încă nu știu, dar aș cere ca un criteriu pentru selecția la diferite cluburi să fie limbajul. Bine, eu vreau. Asta nu înseamnă că se vrea/poate.
Ce credeți? S-a terminat?!? Nicidecum .... Ajunsă la jumătatea ultimei părți din mall dau peste cireașa de pe tort .... Mamă, mi-ai luat șirete? Nu mamă, că aveau albe și adidașii tăi sunt roși. Ohooo, șirete ....și roși ... Perfect! Probabil că în jurul meu se strâng de eu le aud și comentez, iar lumea pare fericită cu am cumpărat niște foaie, Avem nevoie de copi modele, Ce orașuri ați studiat de vă dă test?.
Am ajuns la concluzia tristă că impresia conform căreia dacă suntem născuți și crescuți în România știm să vorbim corect capătă un teren periculos. Pluralul se învață după ureche, în copilărie. Vorbitorul își formează intuiția gramaticală înainte de școală, iar ulterior școala o corectează doar parțial. Regula „ce sună bine” rămâne mai puternică decât regula învățată pentru că, oricum, profesorul a devenit un paria și ce spune el sigur nu e corect. Apoi, pluralul substantivelor neutre este destul de neregulat. Terminațiile -uri, -e și -i nu se pot deduce dintr-o regulă simplă (orașe, dar locuri; proiecte, dar cuvinte; ziare, dar meciuri sau weekenduri etc.). Vorbitorii aplică, firesc, analogia: dacă „locuri" sună corect, „orașuri" sună, bineînțeles, la fel de minunat, nu?!? De asemenea, existența dubletelor acceptate creează confuzie. Limba admite multe forme duble, dar unele au dispărut odată cu DOOM3, dar tot se folosesc: seminarii/seminare, chibrituri/chibrite, aragaze/aragazuri sau celebrul eclere/ecleruri etc., iar vorbitorii ajung să creadă că „orice merge dacă sună bine”. Normele se schimbă între edițiile DOOM, iar mulți nu le urmăresc pentru că, extrem de mulți, nu mai citesc.
Cuvintele noi (weekend, meci, pixel, feedback) nu au plural stabilizat în conștiința vorbitorilor, așa că apar variante concurente (weekenduri, weekend-uri, weekenzi – acesta e nou pentru mine, astăzi am spus că nu aud bine, dar până și copilul meu m-a întrebat ce e aia weekenzi, vreo specie de câine?!?). Din dorința de a vorbi corect, îngrijit, unii aleg forme care le par mai elevate, dar sunt greșite: datorită ploii ...., datorită accidentului ..., a se afla în dificultate ..., domnia sa, preotul ...., Am văzut pe ....., mulți copiii au fost ... (preluate de la televizor, diferite eminisiuni de știri).
Greșelile orale nu sunt corectate, iar pe rețelele sociale și în presa grăbită se văd zilnic forme incorecte, care se normalizează prin repetiție. Simt lipsa unui George Pruteanu ... Apoi, limba maternă, adică româna, se predă, de regulă, prin teorie și analize, mai puțin prin exersarea formelor în uz. Cât despre caligrafie, ea nu mai există la ciclul primar. Elevul poate recunoaște categoria gramaticală, dar nu își revizuiește propriile obiceiuri de exprimare, iar scrisul e tot mai ilizibil. Oricum, nici scrisul de mână nu mai e obligatoriu. Acum, la modă, stă majuscula.
P.S. Dacă nu ai habar, folosește https://www.scribens.com/ro/
Dar și dacă ai habar, cum totul se schimbă, intră, verifică și mergi mai departe!
Articole similare
- Atelier de pictură pe sticlă, de Sfânta Paraschiva
- Romana Amerling & The Henry Love Group: o seară între Viena, Paris și New York
- Trofeul „Dan Moisescu” merge la GAMURAR ELENA, din București
- În plin război, Constanța dădea zilnic masa gratuit la 1400 de copii
- Festivalul „Dan Moisescu”, la ediția a XXX-a. Două seri în care cântecul popular românesc aduce la Constanța tinere talente și mari artiști
