Mazăre și Constantinescu - lăcomia care le-ar putea fi fatală politic(4847)
Constanței i se mai spune, știți deja, ”Republica Mazăre”. Un stat în stat. Nici opoziția, dar nici cei din propriul partid nu au fost bucuroși de această ascensiune a grupării Mazăre – Constantinescu, de enclavizarea județului. Opoziția, din motive evidente, iar colegii de partid, pentru că dacă cei din provincie capătă puteri prea mari sunt mai greu de controlat (dovadă ieșirile dure ale lui Nicușor Constantinescu la adresa unor miniștri PSD).
În ciuda enclavizării Constanței, acest fapt nu a deranjat însă prea tare pe nimeni. Prieteni și dușmani au luat lucrurile ca atare. Constănțenii îl votează pe primarul care se îmbracă ciudat și se duce des în Brazilia. I-au lăsat, pe Mazăre și ai lui, pe alegători, în plata Domnului. Retrocedările de terenuri, afacerile cu eoliene și toate puținele lucruri care se mișcă în județ au fost uitate. Oamenii aceștia, care au știut și poate că știu încă să atragă voturi, și-au luat tributul.
Lucrurile s-au schimbat însă când Mazăre et co. au avut o nouă pretenție: portul Constanța. Aici se trage o linie. Nu mai e vorba despre șpaga la eoliene de care vorbea primarul Vrabie, de comisioanele amintite de George Pădure, ci de o afacere care aduce între 8 și 10% din PIB-ul țării, direct și indirect, cum poate exagerat spunea sindicalistul Dumitru Costin. Poate nu e vorba de 10%, dar e vorba de mulți, mulți bani. Milioanarii din port nu vor sta cu mâinile în sân. Nu mai e vorba despre oameni de afaceri care vor să investească aici, ci e vorba despre unii care de un sfert de veac fac afaceri în port.
Dar nu numai banii sunt importanți în acest calcul. Uitați-vă la Crimeea. Rușii au înaintat în Marea Neagră, ”lacul rusesc”. Turcia pare să aibă mai multe probleme interne, legate de libertatea de expresie, de Twitter și de manevrele interne ale premierului Recep Tayyip Erdogan, dar și de apropierea de o Sirie în război civil fără sfârșit, ca să mai fie foarte atentă la hefemonia post-sovietică. Nici americanii, nici NATO nu se joacă atunci când vine vorba despre un port la marginea Europei, în coasta Rusiei. Distrugătorul american USS Truxtun a venit în martie în port ca pentru un exercițiu de rutină. Să credem acest scenariu. Îi vedeți pe americani ploconindu-se în fața lui Mazăre sau Constantinescu?
PSD Constanța a cerut 51% din acțiunile APMC, a cedat la 33%, dar mulți consideră că și cele 20 de procente pe care îi are acum Constanța sunt prea multe.
Și mai e ceva: trecerea a 34% din acțiuni în mâinile privaților are un grad de periculozitate. Dacă intră pe mâna rușilor, sirienilor, iranienilor?
Portul Constanța pare o pălărie prea mare pentru cei doi. Nu mai e vorba de Republica Mazăre, de o enclavă ciudată a României, ci de un joc pe bani mulți, un joc global. Pentru că s-au lăcomit și au vrut să pună mâna pe el, Mazăre și Constantinescu ar putea să piardă și ce au acum. Primii care se vor ridica împotriva lor, la cel mai mic semn de slăbiciune, sunt cei care le sunt acum aproape. Hienele.
”Cine se lăcomește să apuce cele străine pierde și pe ale sale”, spune un vechi proverb românesc.
