Literatura
SONETUL zilei(247)
Vasile Voiculescu
(1884-1963)
CCVII
Că m-ai trădat tot timpul nu-ți socotesc o vină.
Păcatul e că astfel pe tine te trădezi;
Ești propriul tău Iuda; împins de negre piezi,
Îți vinzi unor Caiafe înalta ta lumină...
Mai tragic ca un țipăt din mine a țâșnit,
Sfâșietor, sonetul ce ți-am trimis aseară.
Ocări, blesteme, imnuri, acolo s-au ciocnit,
În iureș, îngeri, demoni, val mă cutreierară.
Ca lebăda ce moare și cântecul și-l țipă,
În spasmul destrămării ți-am scris, înăbușit
De-un gâlgâit de suflet agonic, pe sfârșit...
Și mâna cu condeiul căzu ca o aripă.
Culcai pe masă tâmpla și, așteptând pieriea,
Crezui că este moartea... era, vai, fericirea!
(din volumul Poezii. Antologie și prefață de Ștefan Augustin Doinaș, Editura Minerva, 1972).
Articole similare
Arhivă în mod de lectură. Comentariile noi nu mai pot fi trimise din versiunea clasică.